Cuplul premier-preşedinte ne-a convins că noi toţi trăim ca la circ: pe sârmă, deasupra cuştii carnivorelor.

Traian Băsescu a revenit în joc, cu artificii şi confetti. A explodat în circ, din cutia cu surprize. Dar cine a adus cutia în mijlocul arenei? Maestro Del Ponte, “îmblânzitorul” de “preşedinţi-şacal”. “Halei-hap!”, a strigat dottore-prestidigitatore, şi a scos din manşetele-i lungi câteva pomeni electorale, covrigi şi bomboane de colivă, împachetate în staniol strălucitor – între dulciuri, şi reducerea CAS –, ca să dreseze poporul.

Şi iar “Halei-hap!”, a rostit Maestro îndemnul, scoţând-o din mantia-i largă, de mentalist, pe cea mai şcolită asistentă expusă, vredodată, în vreun circ.

Pe loc, au apărut, din joben, hârtii, calcule şi bile de abac, socoteli şi diagrame, integrale şi diferenţiale – într-un cuvânt, adunări şi scăderi. Le-au învârtit, le-au ameţit, le-au făcut franjuri, le-au înnodat la loc, până ne-au tâmpit pe toţi – inclusiv pe Maestro Del Ponte, care a aţipit.

“Preşedintele-şacal” n-a cedat. Maestro, da: s-a încurcat în numere, i s-a rupt bastonul, i-au fugit ochii pe sus, i-a căzut jobenul pe jos.

Asistenta, rămasă “singură” şi îngrozită, a crezut că şacalul o să-i mănânce proiectul. “M-am speriat că o să-mi strice proiectul…”, a spus după ce şi-a mai venit în fire.

Odată trezit, ajuns acasă, Del Ponte a pus biciul pe şacal – şi dă-i, şi dă-i, ca să-l scoată din bârlog. “Aşa se discută la cârciumă”; “O exagerare”; “Preşedintele a avut un comportament bădărănesc”.

Într-un târziu, a reuşit ce şi-a propus: l-a adus, iar, în arenă pe preşedinte. În primul rând, Traian Băsescu a anunţat că are dovezi despre unii dintre candidaţii la preşedinţie că şi-au prezentat CV-uri în fals, evitând să-şi declare “legăturile periculoase”. Apoi că, după ce şi-a făcut pensie “nesimţită”, Monica Macovei revine în parc, la joacă, cu băieţii, fapt absolut reprobabil; că PDL-ul n-a făcut bine ce-a făcut, şi că nu crede în fuziune, dar că pe Iohannis, totuşi, l-ar vota (fiind răul cel mai mic).

Într-un final a admis că şansa lui de a rămâne în circ a fost lipsa de anvergură şi experienţă politică a Maestrului Del Ponte, care, după ce a strâns în buzunare 70 la sută din procentele alegătorilor, punându-l cu spatele la zid pe preşedinte, în loc să-l îmblânzească, a sfârşit prin a fi îmblânzit el însuşi, semnând un pact de coabitare. În esenţă, că, politic vorbind,  l-a păcălit de l-a-ndoit.

Iar Maestro, auzind acestea, a înnebunit de ciudă: eşti o “epavă politică”, o “epavă morală”, un “nebun” “fără raţiune”, o “persoană mizerabilă”, i-a transmis doct preşedintelui. Apoi a rupt un pact lipsit de valoare, exact la spartul târgului.

Administraţia prezidenţială nu se lasă mai prejos şi pune gaz pe foc, întrucât scandalul îi vine mănuşă, în campanie, şi îl ţine în joc pe preşedinte.

Doar n-aţi uitat europarlamentarele din primăvară. Atunci cei doi s-au certat şi s-au înjurat zi de zi şi ceas de ceas pe tot parcursul campaniei, de n-a mai înţeles nimeni nimic din programele şi proiectele eurocandidaţilor. Au ocupat spaţii largi în programele tv. – deşi niciunul dintre ei nu era candidat -, fiecare luptându-se electoral pentru partidul său, diluând, până la dispariţie, imaginea celorlalte formaţiuni politice.

Astăzi, lucrurile sunt diferite. Ponta intră în arenă direct interesat de lupta pe viaţă şi pe moarte care va urma şi are nevoie de un cal de bătaie cu notorietate- Băsescu, omul lui. Preşedintele, eşuat într-o, de neconceput, poziţie de outsider – cu tot cu PMP-ul său -, a înţeles că jocul pe mâna tandemului Udrea-Cristian Diaconescu ar fi “complet” mortal. În consecinţă, anunţând că l-ar vota pe Iohannis (drept răul cel mai mic), a dat un semnal că neamţul poate conta, în campanie, pe el. Dar are nevoie Iohannis de sprijinul lui Băsescu?

 

Advertisements