Cristian Tudor Popescu nici nu bănuia ce forţă de premoniţie avea atunci când a lipit pe fruntea lui Dan Voiculescu eticheta de varan. L-o fi inspirat, atunci, ticul mogulului de a scoate mereu vârful limbii printre buze. Însă ce s-a întâmplat după întemniţarea sa arată că porecla e perfect congruentă cu realitatea.Teleenciclopedia. Varanul este o reptilă uriaşă – poate atinge până la 3 metri lungime – care trăieşte în insula indoneziană Komodo. Este un animal carnivor şi feroce, care nu are, practic, niciun duşman natural. Se hrăneşte, de regulă, cu mamifere mici, păsări, şerpi, dar e capabil să ucidă şi animale mai mari. Când victima e mai puternică decât el, varanul are o tehnică aparte de a o doborî. Îşi înfige colţii în carnea sa, aşteaptă câteva secunde, apoi se retrage liniştit şi aşteaptă. Saliva varanului conţine numeroase bacterii şi toxine care, odată pătrunse în carnea şi în sângele victimei, o paralizează în scurt timp. Dacă animalul atacat are anticorpi suficient de puternici, are şanse să scape. Dacă nu, după ce saliva îşi face treaba, varanul se întoarce şi îşi devorează prada. Şi Teleenciclopedia se termină aici. Mie mi-a plăcut seninătatea cu care Dan Voiculescu s-a retras liniştit în spatele gratiilor. A evocat varza cu cârnaţi mâncată decuseară, stropită cu câteva pahare de vin, şi-a amintit cu nostalgie de WC-ul copilăriei şi dus a fost. Însă balele lăsate în urmă au început deja să-şi facă treaba. Colţii fuseseră înfipţi de mult. Cam din vremea în care omul care dosise o mică avere din afacerile Securităţii şi-a scos banii la lumină şi a început să pună, cu o mână în buzunar şi cu alta prin buzunarele statului, temelia imperiului economic şi mediatic de mai târziu. O muşcătură zdravănă se vede încă pe coapsa Partidului Social Democrat, de care partidul varanului s-a agăţat întotdeauna la guvernare, deşi n-a participat niciodată la alegeri pe propriile forţe. Un canin bine ascuţit s-a înfipt şi în greabănul Institutului de Cercetări Alimentare, secţionând acolo artere vitale şi nervi fundamentali. Şi cine mai ştie prin câte alte locuri nu şi-a mai înfipt varanul dinţii în ultimele două decenii, locuri pe care acum nici nu le ştim, nici nu le bănuim. Vinerea trecută, varanul a fost îndepărtat de pe trupul victimei pentru cel puţin trei ani şi jumătate. Dar bacteriile şi toxinele au rămas la locul lor şi îşi văd de treabă. Iar una dintre cele mai eficiente molecule de toxină este, după o expresie a lui Gabriel Liiceanu, „organizarea urii”, administrată metodic, seară de seară, de Antena 3. Apogeul a fost atins săptămâna trecută, înainte şi după verdict. Ca unul care cunoaşte dosarul ICA (şi asta o recunoaşte însuşi Dan Voiculescu), eu ştiu foarte bine ce minciuni colosale şi ce intoxicări fabuloase a lansat Antena 3 în aşteptarea şi după aflarea sentinţei – de ar fi fost nevoie de o altă televiziune în sine care să le demonteze. Din păcate, telespectatorii nu au acces la documente juridice şi sunt victime sigure ale jurnaliştilor care mint cu metodă şi manipulează cu frenezie, securizaţi de un CNA total debil. Prin urmare, n-ar trebui să mire pe nimeni numărul celor care s-au strâns duminică la „plimbarea” de la Cotroceni – şi care a fost o impecabilă acţiune de manipulare. În spontaneitatea ei, să-i lăsăm să creadă pe proşti, dacă asta le oferă confortul intelectual necesar. Mai important e să vedem că locul acţiunii, Palatul Cotroceni, are o puternică însemnătate simbolică. Din 6 mai 2010, când s-a anunţat curba de sacrificiu, orice acţiune împotriva preşedintelui Băsescu are şanse să strângă un număr semnificativ de revoltaţi. Mă întreb câţi s-ar fi strâns dacă se organiza protestul la DNA, la CSM sau la Curtea de Apel, unde s-a pronunţat sentinţa. Mobilul acţiunii s-a bazat el însuşi pe o minciună. Sechestrele dispuse de instanţă nu vizează confiscarea Antenei 3, după cum sună bocetele de pe post, ci a unui imobil aparţinând Grivco, firmă participantă la fraudă. Sigur, va fi puţin deranj pe la Antene, pentru că vor avea de plătit chirie – mai întâi statului, apoi viitorului proprietar al clădirii, după ce va fi vândută la licitaţie. Sau, dacă chiria li se va părea prea mare, n-au decât să se mute – că doar s-au mai mutat televiziuni în România, ba chiar de pe o zi pe alta şi în condiţii mult mai dramatice. Aşa încât e de aşteptat ca, în perioada următoare, noi şi noi şuvoaie de bacterii şi de toxine să se reverse pe ecranele televizoarelor. Rămâne de văzut dacă victima – în cazul de faţă, statul român – are suficienţi anticorpi în aşa fel încât să anihileze balele şi, la întoarcere, varanului să nu-i mai rămână nimic de devorat.

Citeste mai mult: adev.ro/na5n78

Advertisements