Și preoții profită, nu e așa?

http://www.in-cuiul-catarii.info/2015/11/03/si-preotii-profita-nu-e-asa-9993

Motto: Pe vremuri,  Dumnezeu-Iisus călătorea pe măgar, astăzi măgarii călătoresc în mașini ”dumnezeiești”.
Dumnezeu-salvatorul
Nu o să mă refer aici la faptul că preoțimea de când a apărut a făcut politica cârmuitorului sau a propriilor interese. Sunt nenumărate exemple în istorie în care Biserica, indiferent de credința sau orientarea ei a făcut politică susținând, promovând sau înscăunând, ungând, regi, împărați, domnitori, oameni politici, conducători de armate, cruciade, inchiziții, războaie mondiale, zonale, locale sau interne. Pentru toate aceste conflicte sau activități mai mult sau mai puțin cucernice, pentru multe crime și asasinate, Biserica a dat vina pe Dumnezeu, un DUMNEZEU bun care ia asupra sa toate crimele și păcatele oamenilor, inclusiv ale popimii. E convenabil, mai ales când poți jongla cum vrei cu ”voința Domnului”, nimeni nu poate verifica dacă e așa cum spui tu, ca reprezentant al Domnului, nimeni nu știe și nu poate proba că ceea ce spun preoții că spune Domnul sau le spune lor Domnul, este adevărat sau nu. Și atunci cum să nu îți permiți să faci ce te taie capul și să interpretezi după cum te duce capul ceea ce se întâmplă pe lângă tine, trăgând spuza pe turta ta?
Dumnezeii lor
Carnagiul de la Club Colectiv, acest ”accident” previzibil, cu culpă colectivă a dat ocazia din nou unor indivizi care se cred Dumnezei să tragă spuza pe turta lor.
Domnul Iohannis, în numele său propriu și al Dumnezeului care se crede, îndemna acum câteva zile oamenii să se revolte, să tragă la răspundere autoritățile și instituțiile statului care sunt corupte, dar nu vorbește despre faptul că nu numai că este parte activă din acea clasă coruptă, sânge din sângele ei, carne din carnea ei, dar este chiar reprezentantul ei cel mai înalt, piesa supremă din vârful piramidei, ajuns acolo unde este printr-o ”minune” Dumnezeiască, dar mai ales a tehnicii moderne.
Domnul Oprea, cel care nu merge nici la wc fără antemergător, a venit în primele ore la locul tragediei, pretinzând că este îndurerat și preocupat de drama celor veniți la club dar de fapt el venise pentru că clubul aparținea unui membru al UNPR iar primarul care dăduse avizul de funcționare era tot UNPR-ist, așa că a venit omul să vadă ce poate salva din… ceea ce oamenii nu trebuiau să știe și să vadă supușii și nesupușii că ”Dumnezeu” e acolo și veghează.
Suntem anunțați că Guvernul dorește modificarea legislaţiei astfel încât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă să poată dispune închiderea unor cluburi, baruri sau restaurante care nu respectă normele de siguranţă şi va putea dispune amenzi de la 50.000 la 100.000 lei. Dar până acum ce a făcut guvernul, ce au făcut guvernele, de ce au admis aceste abateri criminale? Tot ce i-a interesat pe Dumnezeii de la guvernare de 25 de ani încoace a fost să scoată bani albi sau negri de la acești ”privați”, menținând în stare de funcționare aceste cluburi cu probleme pentru că dacă le închideau nu mai aveau guvernanții nici banii pe autorizații, nici taxele și impozitele nici banii din amenzi și nici șpăgile. Asta i-a interesat asta îl interesează și acum pe domnul Ponta, mărirea amenzilor, în nici un caz siguranța sau viața cetățenilor. Mai anunță domnul Ponta că va da câte 5000 lei familiilor îndoliate. Mai mult nu poate, fondul de urgență al guvernului este dedicat Patriarhiei, ca și anul trecut.

Dumnezeii în sutană
Peste toate acestea se adaugă ca o plapumă a nesimțirii reacția unor reprezentanți ai bisericii catolice sau ortodoxe. Nici nu se putea altfel, nu este păcat să nu fie însoțit sub o formă sau alta de cei care pretind că vorbesc în numele unui Dumnezeu, Dumnezeul lor, că dacă președintele și-a tras România lui și vrea guvernul lui, și popii Bisericile și cultele au fiecare Dumnezeul lor ba, se poate spună că fiecare sutană are Dumnezeul personal.

Patriarhul BOR, a dat un comunicat prin care cerea subordonaților întru Domnul care poartă patrafire negre sau colorate, după posibilități,„să ajute spiritual și material familiile îndoliate și familiile celor aflați în spitale. Reînnoim apelul nostru pentru donare de sânge spre salvarea vieții celor din spitale”.
Ei bine, nu știu dacă preamărețul Patriarh a spus ceea ce a spus inspirat de spiritul și voința Divină, Unică și Indivizibilă, sau de Dumnezeul- EUL său propriu, dar uite că nu toți preoții ortodocși  îi împărtășesc opiniile și nici nu îi urmează îndemnurile.
Iată ce spune un preot, pe numele său Filotheu Bălan: „Faptul că au murit mulţi tineri ascultând muzică macabră (ca să nu spun satanică) poate fi văzut ca o pedeapsă de la Dumnezeu, deşi rareori Dumnezeu pedepseşte în felul acesta. Din păcate, împrejurările în care au murit, în acest holocaust, sunt dubioase şi după învăţătura Bisericii e greu de spus dacă pot fi pomeniţi sau nu la slujbe. Pentru a fi pomenit nominal la Sfânta Liturghie (mai precis la Proscomidie, care este prima parte a slujbei) este obligatoriu să fim ortodocşi. Dacă suntem în această viaţă, este obligatoriu să nu trăim în păcate de moarte (necredinţa, erezia, hulele/blasfemiile/înjurăturile de cele sfinte, ura, crima, avorturile, curvia, adulterul, perversiunile, contracepţia, drogurile/beţia, vorbirea de rău/calomnia, etc). Cu toate acestea, dacă suntem în luptă şi mergem regulat la slujbele Bisericii, chiar şi cu aceste păcate putem fi pomeniţi. Dacă e vorba de morţi, acelaşi canon se aplică şi la ei, deşi, dacă au trăit în păcate de moarte, nu au mers la slujbele Bisericii, nu s-au spovedit şi nu s-au împărtăşit, aproape sigur nu pot fi pomeniţi la Liturghie”

O altă față bisericească, pastorul Ionel Țuțac, spunea: „Probabil că dacă nu se întâmpla tragedia, sărbătoarea se termina în beţii şi orgii. Imaginile de coşmar transmise de posturile de televiziune, declaraţiile supravieţuitorilor, dar mai ales suferinţele pe care le trăiesc în urma acestei drame supravieţuitorii şi familiile decedaţilor, ar trebui să ne dea de gândit tuturor. O sărbătoare în care este proslăvit Satana nu se poate încheia într-un mod fericit”

O opinie asemănătoare are și un alt preot, dar cu rang mult mai mare, poate chiar viitorul Patriarh, cine știe. Iată ce a spus Mitropolitul Banatului, Ioan Selejan în predica sa: “Oare ce ne-ar spune ei acum? Ce v-ar spune, în principiu, frățiilor voastre aceşti tineri? În mod cert v-ar spune să nu vă risipiți viața în desfătări, ci căutându-l pe Hristos și împlinind Evanghelia.”
Același Mitropolit, cu câteva luni înainte, prin Martie 2015, invitat fiind la aniversarea Camerei de Comerţ Industrie şi Agricultură Timiş (CCIAT) le cerea acestora: ”Mai există un fenomen care macină mediul afacerilor româneşti, este acel cuvânt care începe cu „ş” şi se termină cu „ă”. Eu nu pot să spun acum că deja, de câteva săptămâni, trăim în mediul denunţurilor la DNA. Poarta mea este deschisă şi pentru cei ce vă mişcaţi în mediul de afaceri şi dacă îmi spuneţi mie necazurile voastre, nu am să vă denunţ la DNA, dar o să îi denunţ pe cei care încearcă să vă pună piedică în cale. Am să îl pun pe clopotar să tragă clopotele la biserică, să audă lumea dacă cineva vă împiedică să vă desfăşuraţi activitatea de producător”.

mitropolitul banatului la spovedanie
Nici nu merită comentat îndemnul personajului dar se pare că păcătoșii cu bani (mai ales dacă se mai si ”spovedesc”) găsesc mereu ușile deschise și obțin mai ușor iertarea de păcate decât rockerii.
Vedeți dumneavoastră, același incident, același Dumnezeu, aceleași victime au mesaje diferite pentru români, în funcție de receptor.
Președintelui, Dumnezeul lui, pe care probabil îl vrea și al nostru, îi spune să ne răscolim împotriva instituțiilor statului, să fim activi, să ne ”solidarizăm” dar fără a ne lega de el și de oamenii lui.
Premierului, Dumnezeul lui și al Guvernului îi cere să strângă taxe, să dea amenzi ca să umple visteria și să mai poată să își tragă șpagă de la cei aflați în defect.
Preoților, ce să mai spun, fiecare cu Dumnezeul propriu.
Biserica ortodoxă, un club privat?
Așa cum spuneam, fiecare popă cu Dumnezeul lui, se pare că nici la acest nivel nici în această instituție presupus a fi sfântă și condusă de spiritul divin nu există unanimitate, ceea ce confirmă opinia că de fapt popii nu sunt altceva decât reprezentanți ai unor interese de grup care punându-se la adăpostul spiritului Divin păcătuiesc prin toți porii.
Biserica, ca instituție, nu este a lui Dumnezeu, nu este a oamenilor, nu este pentru oameni, deși din câte știu eu Mântuitorul îndemna să vină la el toți, păcătoși sau credincioși, botezați sau nebotezați și să îi asculte pildele. IISUS nu a avut un loc, nu a avut o biserică în care să primească oamenii sau banii lor, EL mergea la oameni pe jos sau călare pe măgar, nu aștepta îmbuibat să vină oamenii să le predice. Cei care acum pretind că vorbesc în numele Lui și ne cheamă în biserică, ne cer bani pentru slujbe, pentru botez, pentru cununie, pentru înmormântări, pentru sfințiri și iertări de păcate,  au făcut din numele Domnului o instituție făcătoare de bani, aducătoare de profit, un club privat în care nu intri dacă nu plătești cotizația. Unde a spus Iisus că nu pot fi iertați de păcate sau ținute slujbe pentru cei care nu fac parte din Biserica Ortodoxă, pentru că eu știu că activitățile preoților se bazează și se inspiră din Biblie, nu din interesele financiare ale preoților. Nu e prima oară când Biserica refuză să oficieze slujbe de înmormântare sub diferite pretexte. Așa fac preoții noștri imagine lui Dumnezeu și așa înțeleg ei să îndemne oamenii la credință. Amintesc prea fățarnicelor fețe bisericești că în 1930 în biserica din Costești –Argeș , în timpul slujbei din Vinerea Mare au murit 118 persoane, de la o lumânare. Să tragem concluzia că DUMNEZEU I-A PEDEPSIT PENTRU CĂ AU MERS LA SLUJBĂ? Să răspundă deștepții care spun că e foarte bine că au murit acei oameni, pentru că participau la o sărbătoare păgână și nu merită servicii religioase. Așa le-a spus lor Dumnezeu? Care Dumnezeu? Nu mai vorbesc de faptul că unele din mesajele preoților apar pe rețele de socializare care erau declarate ”instrumente ale diavolului” pentru că internetul este plin de îndemne la păcate, pornografie, spectacole rock. Se confirmă din nou proverbul ”faceți ce spune popa, nu ce face popa”!

boboteaza2015-27-mașina mitropolitului Banatului
Efectul razelor Drama asupra ”Crailor”
La patru zile de la dramă, după ce populația a reacționat deloc plăcut la declarațiile și activitățile reprezentanților bisericii, iată că 3 preoți ”au primit dezlegare” și au venit să țină o slujbă la Clubul Colectiv, Nu știu dacă o fac cu aprobare de la șef sau de la Dumnezeul propriu, dar oricum ar fi este încă o dovadă că în Biserică, la fel ca în întreaga țară fiecare face ce vrea până începe să ardă, apoi își pune cenușă și patrafirul în cap și gata,a scăpat. O altă concluzie este că în România, nu numai conducerea țării, justiția,dosarele, se fac prin rețele de socializare, la televizor, ci și slujbele divine. În curând ne vom închina la televizor sau calculator.
Pe de altă parte, așa cum președintele îndeamnă la rebeliune, premierul la strângerea de taxe și amenzi, preoții se folosesc de această dramă pentru a-i convinge pe oameni să intre în bisericile lor, să se boteze în bisericile lor, să depună bani în cutia milei din bisericile lor, să îi asculte pe ei, că altfel DUMNEZEUL LOR îi va pedepsi. Iată ce cere și cum se folosește de acest accident pentru a aduce oamenii în biserică, mitropolitul cu BMV la ușa bisericii: „Dacă în urmă cu 25 de ani, tot tinerii au strigat către țară să se termine cu ateismul, cred că și ceea ce s-a întâmplat acum este tot un strigăt al tinerilor să ne întoarcem spre Dumnezeu și să ne întoarcem pe cărările moralității noastre strămoșești în care am trăit si pe care am moștenit-o de la strămoșii noștri ” Mizerabilă politică. Nu este nici o diferență între preoți și oamenii politici, fiecare cu politica lui, își dau mână cu mână își împart ”prada”, se sprijină, se ajută se roagă de fapt la ACELAȘI DUMNEZEU AL BANULUI ȘI PUTERII, caută cotizanți, plătitori de taxe, danii, care să le umple visteriile. Cine nu o face, nu merită nici măcar o slujbă.
Ce să înțeleagă românii, la care Dumnezei să se închine, cine îi poate ocroti de cel viclean când toți sunt vicleni?În ce țară cu oameni mizerabili trăim. Și ce lași și indiferenți suntem cu viitorul copiilor noștri.

http://www.romaniatv.net/preotul-filotheu-balan–moartea-tinerilor-din-colectiv–o-pedeapsa-de-la-dumnezeu_254457.html#ixzz3qPXTrfZQ

http://www.romaniatv.net/preotul-filotheu-balan–moartea-tinerilor-din-colectiv–o-pedeapsa-de-la-dumnezeu_254457.html#ixzz3qPXTrfZQ

Îndemnul SURPRIZĂ adresat credincioșilor de mitropolitul Banatului la slujba de Florii FOTO şi VIDEO

http://adevarul.ro/locale/timisoara/ips-ioan-selejan-mitropolitul-banatului-s-a-pus-crucea-dna-spovedania-tip-denunt-mesajul-halucinant-preasfintitului-oamenii-afaceri-1_54fc9a73448e03c0fd5c085d/index.html

http://www.gandul.info/stiri/istoria-dezastrelor-la-romani-de-la-incendiul-din-1930-in-care-o-biserica-a-ars-cu-118-oameni-inauntru-pana-la-tragedia-din-colectiv-14871394

http://www.ziare.com/stiri/incendiu-club-colectiv/incendiu-in-colectiv-mitropolitul-ioan-al-banatului-tinerii-au-strigat-nu-doar-ajutor-ci-si-vrem-solidaritate-1391219

What Happens When You Make a FOIA Request About Israeli Spying on the USA

http://careandwashingofthebrain.blogspot.ro/2015/10/what-happens-when-you-make-foia-request.html

“The naked truth is that even before its inception and even more so since independence in 1948, Israel time and time again violated US laws, spied on US soil, stole its secrets, and violated its sovereignty… In rare cases, some of the Israeli operations were exposed by the FBI and US Customs. Israelis were expelled, equipment confiscated, complaints filed but they usually managed to get away unpunished. This happened even with the two most daring and outstanding operations targeting the US nuclear sector. In the first case in the ’60s, according to US documents, a joint Lekem-Mossad team led by master spy Rafi Eitan stole enriched uranium from a depot of the NUMEC company in Apollo, Pennsylvania, which was handling nuclear waste for the US Atomic Energy Commission. NUMEC’s owner was Zalman Shapiro, an Orthodox Jew who later would be on the board of governors of the Israeli Intelligence Heritage Center.”

Veteran intelligence reporter Yossi Melman in a Jerusalem Post article

If you make a request about Israeli spying on the USA, many times, this is what happens, you get a reply, but it’s been blanked out, due to ‘security’ reasons.

FOIPA Request No.: 1150018-3

Subect:MORGENTHAU,HENRY JR

(FILE NUMBER 105-HQ-13545)

Dear Mr Smith:

The enclosed documents were reviewed under the Freedom of Information/Privacy Acts (FOIPA), Title 5, United States Code, Section 552/552a. Deletions have been made to protect information which is exempt from
disclosure, with the appropriate exemptions noted on the page next to the excision. In addition, a deleted page information sheet was inserted in the file to indicate where pages were withheld entirely. The exemptions used to
withhold information are marked below and explained on the enclosed Explanation of Exemptions:

Unfortunately, most of the pages in the PDF reply look like the one below. And there are at least 50 pages completely blanked out, for ‘security’ reasons, of course, you anti-Semitic nitwit.

Is_spyingonUS photo FBIsrael_FOIARequest_zpsfnrxkezs.png
This came from a request on Henry Morgenthau Jr’s Israel policy.

Henry Morgenthau Jr’s Israel policy is the stuff of legend in accounts about the birth of Israel. Some researchers claim that FDR’s former Treasury Secretary was present at the original 1945 meeting of American Zionists with Jewish Agency executive director David Ben-Gurion to set up the massive Haganah smuggling network to steal, illegally buy and smuggle surplus WWII arms from the U.S. to Jewish fighters in Palestine. (report PDF) This was the first major broadly organized Israel lobby challenge to U.S. sovereignty. It successfully overrode American policy enshrined in neutrality and arms export laws. Others claim Morgenthau was also instrumental in the illicit financing Israel’s clandestine nuclear weapons program in direct opposition to policy set by American presidents.

The FBI’s dusty 10,000 page file on Morgenthau, numbered 105-HQ-188123 (the 105 code signifies “foreign counterintelligence”) including intercepts to Morgenthau from Israel, could finally clear up many of these allegations, especially when compared to current research. Although the FBI—after a process that began in 2010—in September 2013 claims it has fully declassified the Morgenthau file, censors have blanked out nearly every page with a paint-roller of black ink.  How do high officials with strong ties to Israel and its lobby who are politically appointed to the U.S. Treasury Department flout U.S. laws with their own foreign-coordinated foreign policy movements? The FBI and Justice Department do not believe Americans are quite yet ready to know.

Traitors in our Government Allegiance to Israel

Ten Explosive U.S. Government Secrets about Israel

“Information Clearing House – In 1968 Director of Central Intelligence Richard Helms wrote urgently to Attorney General Ramsey Clark and President Lyndon B. Johnson that some highly enriched uranium fueling Israel’s Dimona nuclear reactor was stolen from America. LBJ reportedly uttered, “Don’t tell anyone else, even [Secretary of State] Dean Rusk and [Defense Secretary] Robert McNamara.” The FBI immediately launched a deep investigation into the inexplicably heavy losses at the Nuclear Materials and Equipment Corporation NUMEC in Pennsylvania and the highly suspicious activities and Israeli connections of the Americans running it. The CIA was tasked to find out what was going on in Israel, and compiled thousands of documents about the incident. (PDF) Although CIA officials in a position to know unofficially went on record claiming a diversion had occurred, for decades the CIA has thwarted declassification and release of the LBJ memos. On October 18, 2013 the only appeals panel with the power to overrule the CIA—the Interagency Security Classification Appeals Panel ISCAP—sent notification that Americans are not yet ready to know the contents of the memos (ISCAP decision PDF). This denial of public release of decades-old secrets concerning U.S.-Israel relations is far from unique.Although the Obama administration promised unprecedented transparency, it has emasculated the public’s ability to give informed consent on a wide range of key foreign policy issues. A review of ten particularly toxic U.S. secrets about Israel suggests stakeholders should start assuming the worst but most logical explanation.

Flooding from Hurricane Sandy ‘disappeared’ files about Israeli Spy Avraham Hermoni, who assisted Israeli spies and American traitors in getting nuclear weapons material to Israel.

US Charity Secretly Funds Israeli Nukes

Better stop here, as there is no shortage of info about our ‘friend and ally,’ Israel, spying on the USA non-stop, many times in cahoots with American traitors.

One for the Road
From the brazen Israeli attack on the USS Liberty, during which 34 Americans were brutally murdered and another 141 wounded by our ‘friend and ally,’ Israel, to the sneaky October 2000 attack on the USS Cole, just in time to help the traitorous Bush-Cheney Junta steal the WH, so they’d be in place when the Israeli masterminded 9/11 False Flag was set off, there’s never a shortage of American traitors that are more than willing to stab Americans in the back for Israel.

The list is only a start on the number of US traitors who are also citizens of Israel, where their true loyalty is. For instance, FED Head Janet Yellen (Jew) has Israeli citizen Stanley Fischer as her deputy.

Simple POTRIVIRI, domnule Iohannis?

Fapt. Primul interviu acordat de noul președinte al României, Klaus Iohannis, la foarte, foarte scurt timp după preluare mandatului, a fost acordat postului Realitatea TV, cu Rareș Bogdan în prim plan. Interviul a fost realizat la Cotroceni, pe 22 ianuarie 2015.

Rareș Bogdan, personajul pe care românii îl văzuseră, cu doar câteva luni în urmă, bântuind prin Parlament și așteptând să fie votat, la propunerea lui Crin Antonescu, președinte-director general al TVR.

Lumea a uitat, sub impresia iureșului provocat de agenții de dezinformare ai SISTEMULUI, de acest incident, al respingerii lui Rareș Bogdan de către PSD. Acesta a fost, știu toți cei implicați, adevăratul semnal al ruperii USL. A fost flegma scuipată de Ponta pe gulerul lui Antonescu.

Surse bine informate din anturajul lui Antonescu spun că omul-cheie în relația Antonescu-Realitatea TV-Rareș Bogdan a fost Eduard Hellvig. Actualul șef al SRI. Și nimeni altul decât fostul coleg de grupă al lui Rareș Bogdan, din facultate.

Aceleași surse mai spun că apariția subită în prim-planul PNL, direct în funcția de secretar general, al doilea om în ierarhia partidului, a lui Hellvig, se datorează tot relației cu Rareș Bogdan/Realitatea TV/Cozmin Gușă.

Fapt. Vanghelie: ,,… Eu mă duc oricum în seara asta, auzi, să vorbesc cu Rareș, să se ducă mâine dimineață, la prima oră, la Iohannis, înțelegi? Că eu am o… țin relația prin Rareș Bogdan cu Iohannis, pentru că are nevoie de mine să facă majoritatea la Senat.”

“Eu cu Marian Vanghelie mă întâlneam des, pentru că speram să-şi facă cât mai repede partidul, să constituie majoritate şi să-l dea jos pe Ponta, pentru că acest individ este un pericol pentru România”, a spus Rareş Bogdan.

Fapt. Rareş Bogdan a fost coleg de facultate şi de grupă cu Eduard Hellvig şi a controlat în diferite perioade, direct sau indirect, cotidianul Ziua de Cluj şi agenţia de publicitate Trend Communication (în care este asociat şi cu colegul său de la Realitatea TV Octavian Hoandră, un apropiat al fostului ministru şi rector al UBB Cluj Andrei Marga). Rareş Bogdan a preluat staţiile locale din Ardeal ale Realitatea TV, iar ulterior a devenit chiar director general al postului-mamă din Bucureşti unde realizează în prime-time emisiunea “Jocuri de Putere”.

Fapt. Cozmin Gușă a recunoscut că afaceristul Călin Mitică este partenerul de afaceri al lui Rareş Bogdan şi Măricel Păcuraru şi partenerul său de afaceri în Realitatea Media. Acest parteneriat consta în faptul că posturile locale Realitatea TV din Transilvania au fost preluate de SC Presa Zece SRL, controlată indirect de Călin Mitică şi Rareş Bogdan. Acţionarii SC Presa Zece SRL sunt Marius Baica şi Ramona Valerica Diţă. Baica este unic acţionar la Nova Cominvest, societate care la rândul său deţine acţiuni la Remarul 16 Februarie din Cluj-Napoca, controlată de omul de afaceri Călin Mitică.

Fapt. Omul de afaceri Călin Mitică, audiat la sediul DNA Cluj în dosarul de corupţie în care au avut loc mai multe percheziţii, inclusiv la CFR Călători, CFR Marfă, SC Transferoviar-punctul de lucru din Bucureşti şi Remarul 16 Februarie, a fost reţinut pentru 24 de ore, alături de alte două persoane, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Fapt. După un lung proces, magistrații au dat verdictul: fostul ministru de Externe a fost „agent al unui serviciu străin și, apoi, a devenit colaborator al Securității”. Judecătorii de la Tribunalul Maramureș au decis, definitiv, că profesorul Costel Sârbu de la Facultatea de Chimie din Cluj nu a greșit atunci când a afirmat despre fostul ministru de Externe și rector al Universității „Babeș-Bolyai”, Andrei Marga, că a fost „în solda unui serviciu străin, fapt care i-a atras urmărirea și, ulterior, racolarea de către Securitate”. Profesorul Costel Sârbu a făcut toate aceste afirmații într-un interviu acordat „Evenimentului zilei” în anul 2012, în care a mai spus că „Marga a fost foarte activ … el avea o plăcere deosebită să scrie note semnificative”.

Fapt. Războiul pentru Realitatea TV între grupările Elan Scwartzenberg şi M. Păcurariu-Cosmin Guşă, faza DNA: audieri, confruntări şi căutarea dispăruţilor. DNA a confirmat dezvăluirile României Libere de ieri cu privire la punerea sub învinuire a lui Maricel PĂCURARU şi a avocaţilor Mircea Mirel  AMARIŢEI  şi Sorin Ionuţ BARBU în dosarul ” Preluarea Realitatea TV”.

 “Din probele administrate până în prezent, s-a stabilit că cei trei învinuiţi,  în cadrul procedurii insolvenţei  SC Realitatea Media, au derulat acţiuni infracţionale, inclusiv prin antedatarea contractelor de cesiune, cu scopul de a prejudicia societatea respectivă” se precizează într-un comunicat al procurorilor anticorupţie.

Ancheta continuă cu noi audieri, administrări de probe, confruntări şi căutarea altor circa 19 persoane, care luni nu au fost găsite pentru a fi audiate. România Liberă dezvăluia că în dosarul insolvenţei Realitatea TV de la DNA au fost puse sub învinuire  mai multe persoane între care acţionarul majoritar Maricel Păcuraru (partenerul de afaceri al lui Cosmin Guşă); doi avocaţi: Mircea Mirel Amariţei şi Gabriel Baciu; Madi Daniela Ionescu, acţionar minoritar ( o apropiată a lui Păcuraru), precum şi apropiata lui Elan Schwartzenberg, Monica Hoffman. Prima grupare ar fi  a lui Elan Schwartzenberg ( din care ar face parte fratele său, Fabian,şi apropiata sa, Monica Hoffman, dar şi alte persoane folosite drept paravan în societăţi comerciale) . Gruparea Elan s-ar fi erijat în patroni ai Realitatea ca deţinători a circa 52 % din acţiuni. Operaţiunea s-ar fi făcut  nelegal, printr-o firmă de tip off-shore, cu bani proveniţi din evaziune fiscală, prin traficul de influenţă făcut de Codruţ Marta, fostul şef de cabinet al lui Sorin Blejnar, ex- şef ANAF.

A doua grupare ar fi a lui Maricel Păcuraru, grupare apăruta ca acţionar minoritar în aprilie 2012 în Realitatea Media, cu o firmă din care 50% apartine lui Cosmin Guşă. Această grupare, cu ajutorul unor avocaţi, ar fi făcut contracte fictive, tot prin societăţi comerciale, pentru a îndatora Realitatea  şi a se înscrie astfel la masa credală cu o sumă cât mai mare. Gruparea Maricel Păcuraru ar fi preluat conducerea Realitatea TV prin astfel de acţiuni dolosive.

Avocaţii ar fi suspectaţi   de fals deoarece i-ar fi ajutat să încheie contractele fictive de îndatorare a Realitatea. Totalul creanţelor astfel umflate ar fi de circa 104 miliarde de lei noi. Infracţiunile s-ar fi derulat între anii 2011-2012.

Fapt. Rareș Bogdan este finul lui Sorin Roșca Stănescu, recent eliberat din pușcărie. SRS, un alt informator al fostei DIE, ca și Andrei Marga. Și tot după ce fusese prins că făcea servicii unui serviciu secret străin, ca și Marga.

Fapt. Octavian Hoandră este cumnatul lui Andrei Marga. Și a fost recrutat în presă de Sorin Roșca Stănescu.

Fapt. Nici până în ziua de astăzi nu se știe cu ce bani a reușit și reușește Cozmin Gușă să gestioneze Realitatea TV.

O scurtă analiză

Cozmin Gușă nu și-a ascuns niciodată simpatiile rusești. A fost negociatorul și artizanul vizitei suspecte a candidatului Mircea Geoană în Rusia. Legăturile lui Gușă cu Sorin Ovidiu Vântu nu mai trebuie amintite. Oamenii nu trebuie să uite că cel care l-a adus pe Gușă la București de la Cluj a fost Dan Voiculescu, alt turnător și fost șef în DIE. Numindu-l într-o funcție cheie în Trustul Intact. Din acest post, Gușă a fost parașutat direct pe poziția de numărul doi în PSD, fiind secretarul general al partidului sub Adrian Năstase. Din această poziție a fost parașutat de-a dreapta lui Băsescu în timpul campaniei prezidențiale din 2004. Băsescu a fost singurul care l-a mătrășit când Gușă a ridicat mâna asupra lui încercând să preia comanda grupului parlamentar PD din Camera Deputaților. Alegerile din 2009 l-au găsit de-a drepta lui Mircea Geoană, de mână cu Victor Ponta. Mâna criminală care a predat, cu doar câteva ore înainte de confruntarea Băsescu-Geoană imaginile cu Geoană intrând la vila lui Vântu. Pe Gușă îl regăsim, în 2012, de-a dreapta lui Crin Antonescu, la formarea și preluarea puterii de către USL.

Crin Antonescu, co-lider USL și președinte absolut al PNL, i-a impus în partid pe Andrei Marga, Eduard Hellvig, Sorin Roșca Stănescu, Daniel Chițoiu și alte personaje cu pedigri securist.

Acum se vorbește intens în lumea serviciilor secrete despre o breșă urâtă făcută de FSB în Transilvania.

Când Eduard Hellvig a fost numit șef la SRI, americanii au strâmbat din nas. Se spune că n-a fost un gest cugetat al președintelui Iohannis. Care a luat decizia influențat de un anumit grup de interese care i-a facilitat accesul la vârful PNL și, mai apoi, la candidatura pentru președinția țării.

Lumea uită că, subit, imediat după europarlamentarele din 2014, Vasile Blaga și Crin Antonescu au anunțat fuziunea dintre PNL și PDL. Despre care nu se suflase niciun cuvânt de ani de zile, din 2005-2006.

Nici până în ziua de astăzi nu se știe cine l-a determinat pe Crin Antonescu, personaj retras acum suspect din viața politică, să-l nominalizeze pe primarul Sibiului, Klaus Iohannis, în 2009, drept candidatul majorității ad-hoc PSD-PNL la funcția de premier în locul lui Emil Boc.

Nimeni n-a elucidat nici până acum de ce a ținut morțiș, și ce forțe oculte l-au constrâns, același Crin Antonescu să-l numească pe același Klaus Iohannis vicepremier. Rupând USL.

O singură întrebare

Chiar vorbim despre simple potriviri, oameni buni? Chiar sunt simple potriviri, domnule Iohannis?

http://www.comisarul.ro/politic/exclusiv/simple-potriviri-domnule-iohannis_530478.html

Săptămâna legilor tembele

http://neacsum.blogspot.ro/2015/08/saptamana-legilor-tembele.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed:+MarinNeacsu+(MARIN+NEACSU)

Săptămâna asta au explodat ştirile despre unele legi tembele, unele abia în stare de blastrulă, altele deja eclozate. Ce au ele în comun? Tembelismul,  ca trăsătură de caracter nu ştiu dacă şi a celor care le-au iniţiat, semnat,  emis şi parafat dar în mod cert a lor ca legi sau conţinut. Poate unii o să mă învinuiască că folosesc termeni duri la adresa celor care transpiră pentru binele naţiunii, îşi votează dublarea pensiilor şi acum vor şi dublarea salariilor. Pe cei care se vor simţi cumva deranjaţi de termen îi sfătuiesc să citească definiţia tembelismului, aşa cum este trecută în Dex şi ca să le iau un clic din deget, le dau eu aici definiţia: „TEMBELÍSM, tembelisme, s. n. Nepăsare, indiferență; indolență, delăsare.” Sper că acuma se vor mai linişti cei care aveau de gând să îmi sară la beregată, pentru că dacă ne uităm la legile votate până acuma şi de asemenea la activitatea desfăşurată de marea majoritate a parlamentarilor, miniştrilor şi aleşilor locali,  constatăm cu surprindere că mai mult de 80 % dintre ei au acţionat confirm definiţiei iar cuvântul tembel este unul bland, pentru că unii dintre cei mai sus menţionaţi ar putea fi învinuiţi chiar de trădarea intereselor celor care i-au ales, ceea ce este mult mai grav pentru că au fost aleşi de popor, în cel mai pur sens.
Nu cotest că de-a lungul ultimilor 25 de ani de capitalism feroce prost înţeles prost aplicat şi  prea uşor acceptat, organele “competente” au emis legi, hotărâri de guvern, bule şi edicte care poate nu sunt cunoscute decât de cei care le-au depus – şi nici ăia toţi – şi de cei care s-au lovit de ele şi suferă, dar parcă săptămâna asta s-a adunat crema. Hai să le vedem :
Trei legi tembele
1. PL.XXXX Este în faşă, deocamdată unii o neagă alţii spun că nu au auzit de ea, alţii o dau ca sigură din Septembrie, dar din câte am văzut până acuma, asta este numai un truc, un mod de a testa reacţia populaţiei dar şi de a o familiariza cu ideea,  pentru ca atunci când va cădea ghilotina să li se pară ceva normal. Cine? Legea măririi salariilor parlamentarilor. După legea măririi pensiilor aceloraşi bieţi parlamentari urmează şi mărirea salariilor lor astfel încât până la urmă pensiile nu li se vor dubla ci li se vor tripla. Băiaţi adevăraţi aceşti parlamentari, fac ei cum fac şi când e vorba de legile “de bază”ale ţării, adică cele care le dau lor privilegii şi  cad la un aşa consens că plâng şi pietrele de bucurie. Unii spun că nu e adevărat, că aşa ceva nu se va întâmpla, că e doar un zvon răutăcios al opoziţiei, că ei nu vor vota aşa ceva. Să fie ei chiar aşa de tembeli?
Alţii contează pe prea cinstitul preşedinte care a promis o altă Românie, dar altora, nu românilor, dar cum Doamne iartă-mă să spună domnul Iohannis nu unei astfel de legi când el tocmai a plecat în concediu cu salariul dublat deşi încă nu a făcut anul de când s-a angajat la Cotroceni? Păi mai poate el să spună nu măririi salariilor parlamentarilor fără să îl întrebe câte o vulpe de unde are postavul de manta? Ei ? Hai să fim oameni serioşi, parlamentarii or fi ei tembeli, dar nu proşti. Cineva spunea că este necesară creşterea salariilor aleşilor pentru că în acest fel se va stârpi corupţia, pentru că numai sărăcia bat-o vina îi îndeamnă la furat, la şpagă, la comisioane, contracte, devalizări, tunuri şi afaceri mafiote. Da? Şi dacă le dublăm salariile nu mai fură? Atunci să cuprindă legea şi un articol prin care să se prevadă că pentru cei care după dublarea salariilor mai comit ilegalităţi se dublează şi pedepsele din codul penal pentru faptele respective. Dacă aşa eu semnez.
2. Pl-x nr. 443/2015 Propunere legislativă pentru crearea şi desfăşurarea unui mecanism de donaţii benevole private, care să colecteze fonduri utilizabile exclusive în dotarea logistică a MApN. Nu mai comentez conţinutul legii, am făcut-o deja în două articole anterioare, menţionez doar că autorul acestei iniţiative legislative care se doreşte un iubitor al intereselor armatei dar după conţinutul legii pare să fie mai mult un iubitor de grade militare pe care nu le-a putut obţine prin pregătire de specialitate pentru că asta ar fi însemnat privarea de o seamă de libertăţi şi beneficii pe care le are acuma, inclusiv aceea de a propune proiecte de legi tembele,  trebuie să pună mâna serios pe limba română, aşa cum îi recomandă chiar Consiliul Legislativ în raportul asupra proiectului dar şi pe studiul legilor ţării pentru că proiectul său se bate rău de tot cap în cap cu Codul fiscal dar şi cu Legea 80, adică legile care direcţionează atât domeniul fiscal la care face referire proiectul tembelului deputat cât şi cel militar privind acordarea gradelor în armata română. Interesant însă este că deşi Consiliul Legislativ prin preşedintele său domnul Dr. Dragoş Iliescu face praf acest proiect desfiinţând sub toate aspectele, toate articolele proiectului, îi dă totuşi aviz favorabil. Asta pentru a ne convinge că tembelismul este de fapt o regulă, nu o întâmplare în legiferarea legilor române,pentru că numai cineva căruia nu îi pasă de efectele acestei legi sau de prostiile pe care le conţine, poate să îi dea aviz favorabil, indiferent câte amendamente sau condiţii îi pune. Un om cu scaun la cap ar fi pus un singur aviz pe acest proiect: TEMBEL.
3. Legea nr. 217/2015 . Aici situaţia este mai gravă, nu mai avem de a face cu un proiect legislativ ci cu un ou deja eclozat, tembelismul îşi face efectul. Un alt deputat, nu îi dau numele, e unul din cei care populează Casa Poporului construită de cel pe care vrea să îl omoare a doua oară, ca să nu mai poată nimeni să îi reproşeze că ar datora ceva neamului Ceauşescu, s-a gândit el că OUG 31/2010, cea impusă de evrei pentru a-l scoate pe Antonescu din istorie şi din conştiinţa românilor, este incompletă pentru că nu este suficient de restrictivă, inchizitorie şi neconstituţională,  aşa că s-a gândit să mai pună câţiva pumni în gura celor care ar dori să mai reproşeze ceva actualei clase politice şi celor care îi susţin în scaune. Aşa că a schimbat în primul rând titlul, fostei legi, din “ OUG 31 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii” în “ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război”.
Se vede că a fost întrodus în titlul legii cuvântul genocid. Ia să vedem, cine ar putea  fi învinovăţit de genocid în România ? Păi din toată istoria, o singură persoană, cea pe care din nefericire din ce în ce mai mulţi români o invocă alături de Vlad Ţepeş. Cel puţin până în acest moment. Nu ar fi exclus, ca datorită popularităţii şi invocării tot mai dese a numelui lui Vlad Ţepeş, să fie şi acesta declarat criminal de război, că doar a tras în ţeapă atâţia turci.
Ţiganul împărat
Actuala putere începe să se confunde din ce în ce mai mult cu regimul pe care îl înfierează cu atâta mânie, ca ţiganul care când ajunge âmpărat îl omoară întâi pe taică-său, ca să nu se mai ştie dator şi să îi dispară rădăcinile. Tonul l-a dat chiar Iliescu Ion. Acuma urmaşii celui incriminat şi interzis de lege şi ai copilului lui, Ion Iliescu, fac exact ce făcea şi părintele lor spiritual, adică cenzurează tot ce le ameninţă liniştea şi orgoliul, interzic chiar şi pomenirea numelui Ceauşescu postarea “ în public* a fotografiei lui, pentru că a fost condamnat de genocid, faptă cuprinsă în lege, interzic şi în mediu virtual activitatea membrilor partidului “Totul pentru Ţară” desfiinţat de nişte procurori pentru că nu şi-ar fi îndeplinit sarcinile de partid la alegeri, o mascaradă de tot râsul.
Nu intru în amănunte privind prevederile legii, un articol însă mi-a atras atenţia pentru că ar fi de râs dacă nu este de plâns,  faptul că o lege care pretinde că interzice discriminarea şi xenofobia are în conţinutul ei un articol completamente discriminator şi xenofob care bate la cur cum spune românul, cele mai discriminatorii legi. Concret, art 4, punctul e) introdus în lege spune că : “e) prin holocaust pe teritoriul României se înţelege persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor şi a rromilor, sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944; “
Să îmi fie cu iertare, dar mi se pare o discriminare strigătoare la cer să declari că numai„persecutarea sistematică şi anihilarea evreilor rromilor şi evreilor, sprijinită de autorităţile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944” ar constitui sau ar putea fi definite ca holocaust. De ce nu şi a românilor, de ce nu şi a tătarilor, de ce nu şi a italienilor, bulgarilor, lipovenilor, armenilor, aromânilor din România sau de ce numai din perioada 1940-1944 şi nu şi în perioada cât Transilvania a fost sub imperiul Austro-Ungar, de ce nu şi perioada năvălirii popoarelor migratoare, de ce nu şi în perioada fanariotă? Cine, cu ce drept îşi permite să dea definiţii care nu numai că sunt discriminatorii, dar contravin chiar definiţiilor şi convenţiilor unanim acceptate? Iată care este definiţia holocaustului, aşa cum este dată de Wikipedia: „HOLOCÁUST, holocausturi, s. n. 1. (În Antichitate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. ♦ Fig. Ofrandă, sacrificiu. 2. Spec. Exterminare (prin diferite metode) a unei mari părți a populației evreiești din Europa de către naziști și aliații lor. 3. (În prezent) Ucidere în masă din cauza unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om”
Deci la origine era vorba de ofrande prin incinerare. Apoi după 1944 evreii şi-au revendicat termenul l-au confiscat pentru a defini prigoana la care au fost supuşi pe timpul celui de-al doilea război mondial şi lumea aproape că se obişnuise cu asta dar finalmente au fost recunoscute şi alte prigoniri care au fost admise ca genocid sau holocausturi produse asuprea altor populaţii cum ar fi cea a armenilor aşa că definiţia a suferit transformări iar lumea a acceptat că aspectul se poate aplica în orice caz de ucidere în masă din cauza unor motive politice, religioase, indiferent de cine şi nu neapărat sprijinite de autorităţi. Tot Holocaust a fost şi la Hiroşima şi Nagasaki, comis de către americani împotriva populaţiei civile din aceste oraşe. Atunci cu ce drept aceşti ignoranţi propun, iar alţii ca ei votează şi legiferează o lege tembelă? Asta ca nu cumva să se trezească cineva să ceară şi altor naţionalităţi să dea socoteală pentru uciderea în masă a românilor? Dar ŢARA ASTA A CUI ESTE, A MINORITĂŢILOR SAU A ROMÂNILOR?
Dacă o să o ţinem tot aşa cu definiţiile date după ureche, mâine o să ne trezim că un alt tembel o să modifice legea siguranţei naţionale şi o să spună că “prin trădare în România se înţelege orice act al unui grup format din 3 sau mai multe persoane care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, organizat sau neorganizat în scopul criticării activităţii tembelilor din parlamentul României sau afişării în mediu public a acestor critici.” Primul pas a fost făcut, procurorii au decis că cine le discută deciziile loveşte în instituţia justiţiei. Hai băieţi, încă un pas, sunt sigur că se poate.
De ce?
De ce numai România trebuie să admită că are datorii faţă de alte ţări sau populaţii, iar când este vorba de datoriile altora faţă de România, sau români conducătorii ţării se fac că nu ştiu despre ce e vorba? Cine conduce această ţară, românii sau alţii? Ale cui interese le apără cei care o conduc şi îi fac legile? Cum îşi permit senatori din alte ţări să propună legi şi procurori în România? Ţara asta e sat fără câini, stână fără cioban, aviaţie fără avioane?
De ce să îi apere pe evrei şi rromi de prigoana unor dezaxaţi români şi nu şi pe români de urgia altor neamuri, sau a altor dezaxaţi ? De ce să fie pedepsiţi sau blamaţi românii care au comis acte împotriva altor naţii şi nu şi cei de altă naţie sau chiar români care au comis astfel de acte împotriva românilor? Ce,  românii nu au dreptul să fie protejaţi în ţara lor? Numai alţii au dreptul la protecţie?Asta nu este discriminare? Ce ţară e asta? De ce le e frică românilor să vorbească despre ceea ce s-a li întâmplat românilor în Moldova după ce aceasta a fost anexată Rusiei sau în România după ce a luat puterea bolşevismul evreu prin Ana Pauker şi Teohari Georgescu? Ce au căutat alţii prin arhivele armatei până în anul 1965 când holocautul a avut loc până în 1944? Nu cumva au lichidat urmele genocidului asupra românilor şi dosarele celor care au condus România până în 65 ?
Dar de ce nu vorbeşte nimeni acuma despre genocidul împotriva românilor declanşat după 1989, când românii au fost decimaţi prin sărăcire, îmbolnăvire şi codexuri experimentale, distrugerea economiei, distrugerea armatei, distrugerea învăţămâmntului distrugerea sistemului sanitar, cancerizarea la propriu a populaţiei şi la figurat a clasei politice, vânzarea resurselor, otrăvirea apelor, masacrarea pădurilor, a mediului şi multe altele? De ce aceste acţiuni nu sunt cuprinse în lege şi de ce cei care au înfăptuit acest genocid acest holocaust constant nu sunt interzişi, de ce numele şi fotografiile lor sau imaginile lor mai populează ziarele, televiziunile, Parlamentul şi palatele din România, de ce suntem osândiţi să îi vedem zilnic cu sau fără cătuşe la mâini trimiţând bezele din insule cu nume exotic, de ce îi regăsim din patru în patru ani pe aceleaşi liste electorale, neavând altă posibilitate decât şi nu ne prezentăm la vot dar tot degeaba, de ce aceşti indolenţi, delăsători, nepăsători, indiferenţi, mai sunt acceptaţi de acest popor tembel?Cine răspunde pentru dispariţia din România în ultimii 25 de ani a 4,5 milioane de români? Cine va plăti pentru acest holocaust instituţionalizat în care instituţiile statului,  puterile statului au decimat populaţia i-au schimbat regnul de care aparţinea prin lege divină, aducând-o la stadiul de nevertebrată?
Face trimitere legea prin punctul sau articolul 3, la ceea ce defineşte prin grup fascist legionar sau rasist şi spune că este orice grup format din 3 sau mai multe persoane care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, organizat sau neorganizat în scopul promovării unor concepţii sau doctrine fasciste precum şi ura pe motive religioase sau rasiale. Bun aşa. Ia să vedem care religie din toate cele existente prin România promovează ura rasială? Biserica Ortodoxă? Nu. Cea catolică? Nu. Atunci cine? Iată ce spune cartea sfântă a poporului ales al lui Israel: “Talmud, Kerithuth 6b p. 78 :Doar evreii sunt fiinţe umane , ne-evreii sunt animale .” “ Talmud, Bammidber Raba c 21 & Jalkut 772: Evreii care varsă sangele necredincioşilor aduc ofrandă lui Dumnezeu.”
Să înţelegem de aici că oricine progagă aceste idei în cadrul unui grup mai mare de 3 persoane în România cade sub incidenţa acestei legi?Amen!
Popor român atâta timp cât accepţi astfel de legi, îţi meriţi aleşii. Mă opresc aici. Stabiliţi dumneavoastră care lege e mai tembelă.
PS La numărul 4 ar putea intra un alt proiect de lege, aflat în dezbatere pe pagina Ministerului Finanţelor şi anume „Legea privind supravegherea macroprudențială a sistemului financiar național” care inventează un consiliu aşa zis consultativ  care  avizează activitatea guvernului, şi de care guvernul TREBUIE să asculte. Uite aşa, ca să nu mai spună cineva că guvernul este controlat politic. Tembelism în stare pură.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=14978
http://lege5.ro/Gratuit/g4ztmnjxga/legea-nr-217-2015-pentru-modificarea-si-completarea-ordonantei-de-urgenta-a-guvernului-nr-31-2002-privind-interzicerea-organizatiilor-si-simbolurilor-cu-caracter-fascist-rasist-sau-xenofob-si-a-promov
http://www.evz.ro/premiera-partidul-totul-pentru-tara-acuzat-de-procurori-de-fascism-va-si-dizolvat-si-radiat-din-registrul-partidelor-politice.html
http://www.rfi.ro/stiri-politica-57054-occidentul-preseaza-turcia-sa-recunoasca-genocidul-armean
http://www.romaniacarnavalului.com/2011/01/holocaustul-genocidul-evreilor.html
http://www.in-cuiul-catarii.info/2015/01/12/anti-islamism-sisau-anti-semitism-8467

Săptămâna legilor tembele

Repere pe drumul căderii – PSD. Trei lucruri despre episodul MRU-SIE

http://adevarul.ro/news/politica/repere-drumul-caderii-psd-trei-lucruri-despre-episodul-mru-sie-1_5593a3fdcfbe376e35bf2138/index.html

http://adevarul.ro/news/politica/repere-drumul-caderii-psd-trei-lucruri-despre-episodul-mru-sie-1_5593a3fdcfbe376e35bf2138/index.html

Validarea lui Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de director al SIE reprezintă transpunerea în realitate a celei mai negre temeri ale lui Victor Ponta şi Liviu Dragnea: o majoritate fără PSD. Este a doua oară când o altă majoritate apare în plenul Parlamentului, în tot atâtea săptămâni. Spre disperarea unora şi bucuria altora, PSD a structurat şi structurează spaţiul nostru politic. Urât sau votat, niciodată ignorat: în atâţia ani, partidul lui Ion Iliescu s-a evidenţiat prin felul în care şi-a construit şi menţinut locul în bătălia puterii, în ciuda eşecurilor periodice (cu precădere în alegerile prezidenţiale). De aceea uimeşte comportamentul abulic al PSD din ultimele săptămâni, după punerea sub acuzare a lui Victor Ponta şi după retragerea sa temporară din prim-plan, urmare a episodului medical turc. PSD este astăzi mai firav ca niciodată, dând senzaţia că se pregăteşte nu doar să cedeze guvernarea, ci şi să se rupă sub povara unor zone de putere care îşi pierd liantul în această federaţie electorală care a fost întotdeauna Partidul Social Democrat. Din punct de vedere politic, PSD a fost mereu o salcie, care se apleacă mereu şi mereu şi pe care nimeni nu reuşeşte să o rupă. De altfel, tema ruperii PSD a fost de nenumărate ori prezentată în media până a ajuns un loc comun în preajma oricărui moment politic mai tensionat care îi implică pe social-democraţi. PSD nu s-a rupt niciodată, nu semnificativ cel puţin. Dar, până la urmă, PSD trebuie să fie rupt ca să fie învins? Care este, de fapt, pericolul pentru PSD? Ameninţarea care se conturează în ultimele luni pentru PSD este minoratul politic. PSD nu are cum să dispară, dar ce poate dispărea este imaginea partidului clădită în anii 90 şi consolidată în anii 2000. PSD este departe de PASOK, de socialiştii bulgari şi maghiari sau de stânga poloneză, toate ajunse glume electorale, dar semnele declinului sunt tot mai evidente. Ameninţarea pentru PSD este ca unitatea celor 35% să se spargă sub povara diferitelor grupuri care îşi declară autonomia intereselor şi independenţa mijloacelor (UNPR poate fi doar un preambul). Între unitate şi reformă, o a treia cale apare pentru PSD şi ea e tot atât de populară pe cât era Tony Blair în Partidul Laburist în anii de leadership ai lui Ed Miliband. Sunt atâtea derapaje în strategia politică a partidului că nu ai cum să nu te întrebi dacă acesta are resursele să supravieţuiască unui eventuale epoci post-Ponta. Nicicând nu a fost mai acută lipsa de leadership alternativ în PSD, nicicând nu au existat atât de puţini lideri capabili să ia iniţiativa şi să impună o linie politică. Acaparat de guvernare şi cucerit în fine de tehnocratismul unui stat cu care a căutat mereu să se identifice ca manieră de gestionare a puterii, partidul este pradă unei unităţi de faţadă paralizante, care ucide spiritul contestatar şi discursul alternativ. Pentru aceste generalizări care pot părea sforăitoare o să aducem drept exemplu comportamentul politic din ultimele zile. Nu este nimic mai frapant decât incapacitatea de a propune, comunica şi pune în aplicare o strategie clară în cazul numirii fostului premier Ungureanu la SIE. Jocul lui Iohannis, care testează atât soliditatea majorităţii, cât şi afirmaţia de atâtea ori repetată a liderului UNPR că îi acordă sprijinul în chestiuni de securitate naţională, a fost abil, dar nu imposibil de contracarat. Bâlbâielile pesediste sunt cele ce uimesc. Nu este clar de ce PSD, care alături de PC/PLR are majoritate în Birourile Permanente Reunite (acolo unde nu există niciun unprist), nu a căutat să boicoteze reuniunea acestora de luni, amânând pentru toamnă momentul SIE şi luându-şi timp pentru a-şi rezolva problemele interne. Chestiunea unei sesiuni extraordinare pentru şefia SIE ar fi fost exagerată (este greu să vinzi publicului caracterul extraordinar al unei şedinţe în care cineva capătă o funcţie). Aici explicaţiile ar trebui date de liderii grupurilor parlamentare, alături de Preşedinţii celor două Camere. Pe surse, din şedinţa grupurilor parlamentare PSD a reieşit informaţia unor certuri dintre Valeriu Zgonea şi Şerban Nicolae, context în care Zgonea ar fi spus că este dispus să-şi pună mandatul de preşedinte al Camerei la dispoziţia partidului. Pentru Zgonea este o mişcare personală deşteaptă, dar pentru partid este un major semnal de pericol, dacă până aici s-a ajuns. Dacă a existat consens în legătură cu atitudinea faţă de MRU, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu operaţionalizarea.  Rovana Plumb şi Liviu Dragnea, fiecare spunând altceva, au oferit zilele acestea o lecţie despre cum nu trebuie (pe mai multe voci) să comunice liderii unui partid, dacă vor să fie credibili. Între cele două opţiuni, de a boicota plenul şi de a vota împotrivă, PSD a ales maximal: părăsirea clădirii Parlamentului înaintea votului. Gestul a echivalat cu aruncarea prosopului. Iar aceasta este adevărata premieră pentru PSD. Până acum, învins sau învingător, PSD mereu a jucat. Acum, a refuzat sa intre pe teren. Iar asta în sine spune multe. Este acelaşi tip de ezitare care s-a văzut săptămâna trecută la Strategia Naţională de Apărare, când pesediştii nu au ştiut ce să facă: să voteze sau să lipsească de la şedinţă. Până la urmă, voia Preşedintelui s-a împlinit, în urma efortului lui Gabriel Oprea şi al unor pesedişti direcţionaţi de Valeriu Zgonea. Şi aici s-a remarcat incoerenţa liderilor PSD din Cameră, acolo unde se tot întâmplă surprize în ultima perioadă (bineînţeles că vă aduceţi aminte de mărirea alocaţiilor pentru copii). Ce se întâmplă cu UNPR? Ceea ce nu poate fi rezolvat prin management parlamentar este relaţia cu UNPR, astăzi un alt punct prin care se exprimă slăbiciunea PSD. Tot mai mult, nemulţumită şi de faptul că are doar doi miniştri (spre deosebire de cei patru ai ALDE), UNPR, dornică să-şi ţină toate posibilităţile deschise, profită de slăbiciunile social-democraţilor şi joacă rolul opoziţiei eficiente din interiorul coaliţiei de guvernare. Poziţia exprimată public de Gabriel Oprea referitoare la modificările Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală au arătat că am intrat într-o altă realitate politică. În ciuda declaraţiilor lui Liviu Dragnea, PSD este astăzi prizonierul propriei guvernări. Atât timp cât interesul partidului este de a rămâne la guvernare, UNPR îşi speculează foarte bine profilul. Doar fostul ministru al Dezvoltării pare a sesiza jocul progresiştilor şi plusează cu ieşirea de la guvernare. Liviu Dragnea ştie ce înţelege fiecare operator politic: pentru UNPR, ieşirea PSD de la guvernare ar fi un dezastru. Ajunşi să susţină Guvernul lui Iohannis, dar fără a avea monopol pe stânga (PSRO are deja protocol cu PNL), UNPR ar ajunge să candideze pe propriile picioare în alegerile locale şi parlamentare din 2016, cu sabia lui Damocles a ratării pragului electoral deasupra capului. Oricât s-ar strădui să arate altfel şi oricât de mari ar fi eforturile comunicaţionale din ultima perioadă, partidul este încă departe de pragul electoral. Spre deosebire de Liviu Dragnea, Victor Ponta a respins ideea ieşirii din zona tandreţurilor politice cu UNPR. Premierul convalescent a găsit imediat justificări pentru susţinerea progreşiştilor pentru MRU, cu toate că fostul Preşedinte al CJ Teleorman cerea reanalizarea relaţiei. Falia dintre zona Dragnea şi fidelii lui Ponta, reprezentaţi public de o Rovana Plumb mult prea anchilozată discursiv ca să inspire autoritate, a fost vizibilă pentru toată lumea. De altfel, la acest moment, cu condamnarea cu suspendare, Dragnea pare singurul lider politic cu autoritate care încearcă să comunice cu  baza partidului şi să şi-o aproprie, în speranţa unui verdict mai puţin dur şi a unui viitor atac frontal la preşedinţia PSD. Nu este deloc clar dacă este un joc de tipul poliţist bun – poliţist rău, pe care îl fac Victor Ponta şi Liviu Dragnea sau dacă cei doi pur şi simplu au partituri politice diferite. Cert este că între cei doi, doar Victor Ponta mai are ceva de pierdut. Pe Liviu Dragnea, trecerea timpului îl ajută, aşa cum îl ajută şi senzaţia că PSD e în degringoladă. În această furtună a gafelor parlamentare, a deficitului de lideri şi a problemelor din justiţie, nici măcar scăderea TVA la alimente şi adoptarea noului Cod Fiscal nu au apucat să fie eficient comunicate de PSD. Fără a fi un păcat capital, acesta este semnul unei defensive comunicaţionale greu de ignorat. Rămâne consolarea că noul Cod intră în vigoare de la 1 ianuarie 2016 (dacă îl promulgă Iohannis, bineînţeles). Am tot vorbit în această analiză despre politicienii de la vârful PSD pitiţi prin ministere sau prin administraţie, care evită, într-un moment complicat, să-şi arunce pălăria în ring. Acum câteva zile, unul dintre aceştia spunea că se gândeşte mai degrabă la guvernare şi mai puţin la partid. Într-un partid în care curajul a dispărut odată cu consolidarea lui Victor Ponta, sincopele liderului arată precum instalarea HIV: chiar şi o banală răceală poate duce la complicaţii greu de tratat. Fără a-şi confrunta propriile probleme legate de coerenţa coaliţiei de guvernare, cu prea puţin curaj, PSD crede că bătălia de acum este cu PNL. Concluzia este la fel de greşită precum cea din noiembrie, când se credea că alegerile se câştigă împotriva lui Băsescu. Dacă vor să îndepărteze spectrul sfârşitului partidului de 35%, pesediştii ar face bine să se gândească la cum se pot aduna de pe jos, proiectând forţă şi organizare. Pentru tipul de electorat de bază pe care îl au, este vital. Am cere apoi competenţă şi onestitate, dar nu vrem să fim văzuţi drept realiştii care cer imposibilul… În final, trei lucruri despre episodul MRU-SIE: Sunt scandaluri de pe urma cărora nu-ţi revii politic. Scandalul vita Kobe se pare că a afectat destul de puternic electorabilitatea lui MRU dacă singurul mod de a-l valorifica politic a fost SIE. PNL scapă de o piatră de moară politică şi Klaus Iohannis este suficient de popular încât să-şi permită o asemenea numire. În plus, Cătălin Predoiu şi vechii liberali vor dormi mai liniştiţi. Sunt zone din statul român unde resursa de talent uman este grav diminuată. Conducerea SIE pare să fie cel mai bun exemplu, dacă nu s-a găsit nimeni din care să poată să preia conducerea civilă a instituţiei şi s-a optat pentru reciclarea unui fost director al Serviciului. Există cel puţin un fir roşu – securitatea naţională şi zonele de intelligence sunt capabile să reunească în jurul unei cauze un suport politic major, aproape imediat. Dacă acest lucru este bun pentru democraţia românească sau mai puţin bun, în ţara în care premierul interimar doreşte să fie apelat cu titlul “Domnule General”, rămâne să ne lămurim relativ repede. Concluzia Smart Politics: Validarea lui Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de Director al SIE reprezintă transpunerea în realitate a celei mai negre temeri ale lui Victor Ponta şi Liviu Dragnea: o majoritate fără PSD. Este a doua oară când o altă majoritate apare în plenul Parlamentului, în tot atâtea săptămâni. Acesta poate fi primul pas către pierderea puterii de către social-democraţi. Până la urmă, cel mai mare câştigător al acestor zile nu este nici Klaus Iohannis, nici MRU, ci frontul anti-PSD, care a văzut, pentru prima dată din 2012, expusă jugulara politică a social-democraţilor. Vacanţa parlamentară va fi orice, doar vacanţă nu. Acum se stabilesc noile poziţii politice pe care se vor aşeza partidele în toamnă şi nu este exclus ca tot acum să se facă şi desfacă majorităţi.

Am trăit să citesc și asta! Carmen Iohannis a eclipsat-o pe Regina Spaniei, Letiția!

http://www.evz.ro/am-trait-sa-citesc-si-asta-carmen-iohannis-eclipsat-o-pe-regina-spaniei-letitia.html

Curios să aflu despre ce a făcut și ce a dres Klaus Iohannis în vizita din Spania, am parcurs site-urile și ziarele de luni, 13 iulie 2015.

Mi-a atras atenția un text și un titlul, publicate identice pe multe site-uri care s-au ocupat de vizită:

„Carmen Iohannis a eclipsat-o pe Regina Spaniei, Letizia

Carmen Iohannis i-a cucerit și pe spanioli cu lookul său! Prima Doamnă a României a făcut senzație la Madrid, unde familia prezidențială a participat la un dejun oferit de Regele Felipe al VI-lea al Spaniei.

Regina Letizia a fost eclipsată de Carmen Iohannis.”

Nu intră în preocupările mele regii de azi și mai ales reginele.

În afară de cele eroice în viață, precum Elisabeta, regina Angliei, sau în fața morții, precum Mary Stuart, nefericita regină a Scoției, reginele nu m-au interesat.

Mai ales după ce am citit în Jurnalul Reginei Maria că socru-său, Regele Carol I, vedea în ea o simplă reproducătoare de regișori.

Cum arată Carmen Iohannis știam.

CITESTE SI:

+Declaraţia ŞOCANTĂ a lui Iohannis despre Ceauşescu

+Declarația DURĂ a lui Klaus IOHANNIS care îl va ÎNFURIA la culme pe Ion ILIESCU

+ECHIPA LUI IOHANNIS. Lista finală a noilor consilieri prezidențiali. Cine sunt oamenii pe care se va baza PREŞEDINTELE ALES

Nu știam însă cum arată Letiția, regina Spaniei.

Fotografia celor două cupluri înainte de prînzul oferit de Gazde mi-a dat posibilitatea să văd cum arată Letiția, Regina Spaniei.

carmen-iohannis-letizia

Comparîndu-le pe cele două, m-am întors la textul publicat de presa română despre cum a eclipsat-o Carmen Iohannis pe Letiția.

Împlinesc anul acesta 67 de ani.


Carmen Iohannis, de la profesoara din Sibiu, la Prima Doamnă


Am văzut la viața mea de gazetar multe deosebiri dintre ceea ce e în realitate și ceea ce se spune despre realitatea respectivă, de la denunțarea lumii capitaliste, pentru că acolo se bea Coca Cola pînă la cîntarea comerțului socialist de către Scînteia.

O asemenea prăpastie dintre ceea ce se vede cu ochiul liber și ceea ce se scrie, precum cea despre Carmen Iohannis din fotografie care o eclipsează pe Letiția tot din fotografie, recunosc sincer n-am mai întîlnit.

Ca jurnalist, dar și ca bărbat, am încercat să găsesc explicațiile celor scrise de ai noștri.

Am găsit cîteva ipoteze, pe care vi le supun judecății dvs:

1. Autorii textului sunt chitiți pe lingerea cu orice preț a Primei Doamne, singura modalitate de a intra pe sub pielea Primului Domn, Klaus Iohannis.

2. Cînd au scris textul erau beți sau drogații.

3. Au vrut să fie ironici cu Carmen Iohannis.

4. Sunt perverși și, prin urmare, între o femeie precum Letiția și una precum Carmen Iohannis, preferă una precum Carmen Iohannis.

Un alt text despre vizită care mi-a atras atenția a fost publicat pe site-ul Antenei 3, televiziunea lui Dan Voiculescu:

„Carmen Iohannis, rochie minunată la întâlnirea cu românii din diaspora

Prima Doamnă e în centrul atenției la fiecare apariție. Ținutele sale sunt comentate intens de fiecare dată. Rochiile, fustele, prea lungi, prea scurte, prea îndrăznețe, cine sunt creatorii de modă care o îmbracă pe Carmen Iohannis, toate sunt subiecte intens dezbătute în presă. Un lucru e cert, doamna Iohannis are gusturi. Ceva nemaiîntâlnit la o soție de președinte al României de foarte multă vreme. Sau vreodată.

Și aseară, la întâlnirea cu românii din diaspora, doamna Iohannis a îmbrăcat o rochie de-a dreptul superbă. Una care s-a asortat de minune cu cravata președintelui. Un președinte care a zâmbit parcă mai mult ca niciodată.”

* Articolul a fost publicat iniţial pe blogul lui Ion Cristoiu.

După Ponta, potopul!

http://www.gandul.info/puterea-gandului/dupa-ponta-potopul-14585294

Replicile şi modul în care se poartă sunt ultimele zbateri ale balaurului cu şapte capete – corupţia instituţională ajunsă la o formă extremă, unde tai un cap şi răsar alte trei. Rareori a fost România atât de vulnerabilă aşa cum este acum, din cauza unor personaje ca Victor Ponta şi Sebastian Ghiţă. Uitaţi-vă la ei.

Premierul în funcţie şi prietenul său de pahar din Dubai, Sebastian Ghiţă sunt expresia răului în politică şi business-ul românesc din ultimii 25 de ani. Două mutaţii genetice ale României ultimelor decenii, doi oameni care întruchipează aberaţii de comportament ale lupilor tineri veniţi să ne conducă.

Guvernul s-a trezit, în 2012, având în frunte un mincinos dovedit, cu un titlu de doctor obţinut prin plagiat pe sistemul „copy/paste”, verdict dat de două comisii de examinare. Acest politician a livrat neadevăr după neadevăr, a sfidat un popor şi a încercat să întoarcă ţara din drum după 25 de ani de libertate.

A acaparat aproape toată media, i-a „executat” pe toţi cei care au avut curajul să i se opună, i-a împiedicat pe românii din afara graniţelor să voteze. Şi-a sărbătorit ziua de naştere în stil nord coreean pe stadion, cu zeci de mii de oameni la picioare, le-a indicat, zâmbind procurorilor cum să deblocheze conturile LukOil. A îmbrăţişat discursul religios aproape fundamentalist în campania electorală, atacându-l pe adversarul său pentru că nu e ortodox şi are origini străine.

Ziua de 16 noiembrie 2014 i-a arătat faptul că România este cu mult înaintea tacticilor puse cap la cap în subteranele partidelor de către echipele de consilieri, ai căror „analişti” au rămas în logica anilor ’90.

Bunul sau prieten, alături de care a suferit prin cluburile din Dubai după pierderea alegerilor se dovedeşte, în aceste zile, a fi un corp străin crescut de niciunde, extrem de periculos, ca o boală care apare prin surprindere şi pune stăpânire pe tot organismul aparent sănătos. Sebastian Aurelian Ghiţă era, în urmă cu aproape un deceniu, un „tânăr om de afaceri”, un model, un om care făcea business curat, stârnind admiraţie: iată cum un băiat cu şcoală fără mentalităţi de neocomunist face softuri şi primeşte recunoaşterea naţională şi internaţională. Deci se poate.

Toate bune şi frumoase până când lăcomia şi setea maladivă de putere i-au arătat adevărată faţă. De fapt, Sebi Ghiţă era un mutant al afacerilor cu statul, amestecate cu politică la nivel înalt, în anturajul celui mai puternic om al ţării. Cu acces la informaţie clasificată, parlamentar şi membru în comisia de control a SRI, cu toate pârghiile care să îl ajute să îşi pună apropiaţii în funcţii, să câştige licitaţii, să ceară comisioane şi să impună teamă. Cu o televiziune pe care o controlează pe faţă şi cu una ghidată din umbră. Cu o declaraţie de avere care stârneşte fiori pe şira spinării şi – în fine- cu un comportament de afacerist mafiot ucrainean.

Ce lasă în urmă Victor Ponta aduce cu un pârjol naţional. Se agăţă de scaunul de premier îngropând investiţiile şi aruncând banii cu nemiluita în toate direcţiile. De afară se vede o Românie blocată politic şi administrativ, incapabilă să îndepărteze de la vârful puterii un individ acuzat de fapte asimilate corupţiei, evaziune fiscală şi spălare de bani, înconjurat de corupţi până şi în familie, care fuge de justiţie în Baku şi Istanbul.

Dar ceea ce lasă partenerul său de distracţie din Dubai în urmă este chiar şi mai grav. Vidul rămas după ieşirea din scenă a firmelor umflate cu pompa din licitaţii şi lucrări pe banii de la stat va fi foarte repede umplut de companii puternice din afara graniţelor. Acestea vor lua partea leului şi poate vor lăsa nişte firimituri industriei locale de IT, prin subcontractare.

Reprezentanţii statului slab care l-au lăsat pe Sebastian Ghiţă să aibă atât de multă putere, sufocând concurenţa naturală, sunt şi cei care ar trebui să răspundă. România are probleme cu fondurile de la UE şi din cauza combinaţiilor lui Sebastian Ghiţă şi Iulian Herţanu, cumnatul premierului. În anii care vin, dacă nu cresc repede alte firme în IT, România va suferi adevărata hemoragie a banilor din ramura de înaltă tehnologie.

România este un exemplu despre cum corupţia pe toate straturile societăţii, dar mai ales cea de la cel mai înalt vârf, poate face o economie vulnerabilă. Rămâne, după aceste tinere vlăstare ale politicii, o gaură făcută de LukOil în valoare de 2 miliarde de euro, probleme mari cu bugetele de la UE, fonduri mari aruncate în consum fără discernământ, investiţii la pământ, o rată a şomajului în creştere şi o zonă monopolizată în IT care va cădea pradă jucătorilor de afară.

Guvernarea lui Ponta, aparent ok în cifre, va avea efecte greu de cuantificat acum pentru economia ţării şi pentru securitatea ei. Fiecare zi în care aceste personaje sunt acolo, în frunte, ne va costa imens de mult. Cât despre lecţii, instituţiile statului şi societatea civilă trebuie să aibă grijă ca niciodată să nu mai lase astfel de indivizi să acceadă atât de sus şi să devină atât de puternici, bogaţi şi în poziţie de monopol.

Citeşte şi Viorel fugitivo, una victima inocente de la Justicia

Citeşte şi Partidul bate ţara. La cald despre demisia „micului gigant” V. Ponta

Guşă: “Următorul pas – PSD în opoziţie

Victor Ponta a declarat, la o REALITATEA TV joi seară, că relaţia cu Gabriel Oprea “scârţâie” din pricina Ordonanţei simple pentru mărirea salariilor demnitarilor, mai exact a salariului preşedintelui şi premierului. Analistul politici Cozmin Guşă a comentat declaraţiile, la Realitatea TV, explicând că, în aceşti termeni, PSD va intra în curând în opoziţie.

Cozmin Guşă a comentat, la Ediţia Specială de la Realitatea TV, moderată de Andra Miron şi Eduard Pastia, declaraţia lui Ponta privitoare la relaţia sa cu Gabi Oprea şi faptul că a decis să întoarcă Ordonanţă de Guvern privind salariile demnitarilor.

“Declaraţia nu e aşa greu de descifrat dacă îl cunoşti bine pe Victor Ponta şi pe consultanţii săi politici.

O să comentez imediat şi această declaraţie cu salariile, dar să descifrăm ce se ascunde în spatele gestului unui om aşa inconsecvent ca Ponta, pentru mine e destul de simplu: el şi-a pus serios partidul în cap prin nominalizarea lui Gabi Oprea în locul său şi prin fuga sa ruşinoasă, în faţa unei situaţii de criză la nivelul partidului, chiar sub pretextul sănătăţii genunchiului drept sau stâng.

Consultanţii politici şi firea lui Victor îl pun să recupereze acum rapid, prin gesturi teatrale, de cabotin, prinr-un gest de actor politic, confirmându-şi toată cariera. Dacă el zice că relaţia cu Oprea scârţâie rău, iar noi am văzut la televizor că Oprea l-a respectat, l-a vorbit de bine, i-a urat sănătate, el la rândul său confirmând că vorbeşte zilnic cu premierul interimar….ne dăm seama că cel corect în relaţie a fost Oprea. A avut un mandat foarte interesant şi curajos pe multe părţi, dacă mă refer doar la această ordonanţă cu salariile, ca să nu mai vorbesc de Ziua Drapelului din Secuime, care a fost un gest de normalitate, apropo de excesele politicienilor din UDMR.

Victor Ponta îşi confirmă practic cariera: l-a distrus şi l-a trădat pe cel care îl făcuse purtător de cuvânt, Mircea Geoană, n-a avut niciun scrupul să nu îi dea, figurat, un şut în dos lui Crin Antonescu, cel fără de care nu ar fi ajuns niciodată premier şi cel care practic i-a dat acel fotoliu, iar acum îl sacrifică pe cel care l-a susţinut la guvernare atât timp, pentru că aşa s-a susţinut Ponta la guvernare, cu UNPR-ul şi cu Oprea, îl sacrifică vorbind astfel despre el şi minţind cu lipsă de talent. Mitomania lui Ponta cunoaşte şi ceva talent….nu îl prinzi uşor că minte. Azi a minţit fără talent şi uşor disperat, ceea ce ne spune celor ce analizăm că situaţia e gravissimă în partid şi că acel concediu forţat, generat de frica sa, i-a distrus un fundament destul de solid pe care îl avem, atât la nivelul majorităţii întregi, dar mai ales la nivelul partidului. Şi-a ales o temă proastă, iar aici sunt în relativ dezacord cu parte din invitaţi. Asta cu salariile şi cu creşterea e normală şi trebuia să fie făcută de mult. Populism ar fi fost să nu o fi făcut de mâine, ci să spună “Nu, noi ne sacrificăm pentru popor” de la mandatul următor dorim aceste salarii. Nu e vorba de persoane care îşi dau aceste salarii, ci de instituţia preşedintelui, a primului ministru, oameni care sunt tranzitorii dar care datorită răspunderii pe care ar trebui să o aibă ar trebui să fie mai bine plătiţi. Ce face Ponta e populism, care vorbeşte despre majorarea salariilor tuturor bugetarilor.

Eu sunt de acord să plătim răspunderea, dovadă că pe mulţi miniştri, dacă au călcat pe bec, îi vedem la Beciul Domnesc, dar nu sunt de acord să plătim lipsa de performanţă a unei structuri bugetare, a unor funcţionari pe care îi vedem, de multe ori, că nu sunt decât traficanţi de influenţă sau şpăgari, dar, sigur, dacă sunt buni de votat sau reprezintă aparatul de partid în întregime, haideţi să discutăm, domnule Ponta, despre recompensarea lor în condiţiile lipsei de performanţă”.

Cozmin Guşă a precizat şi cum vede viitorul PSD, după declaraţia lui Victor Ponta, analistul politic spunând că alianţa se va rupe în viitorul apropiat.

“Următorul pas va fi trecerea în opoziţie a PSD-ului, pentru că nu îl văd pe Gabi Oprea rezistând la un asemenea afront şi la o asemenea minciună, în ciuda relaţiilor extrem de îndelungate pe care le are cu Ponta, este chiar naşul lui Andrei, primul copil al lui Ponta. Prin acest gest, Victor Ponta încearcă să îşi salveze scaunul, dar trăgând tot partidul în Opoziţie, asta văd eu, pentru că fără acest sprijin al lui Gabi Oprea şi fără sprijinul UNPR nu mai există majoritate. Dacă cineva din partid se bucură, pentru că Ponta a vrut să le dea satisfacţie, nu înţelege că e un gest pentru salvarea personală. Ponta apare, ca de obicei, egoist şi extrem de infatuat, negândindu-se la cei din jurul său”, a concluzionat analistul politic.

Sursa: REALITATEA.NET

„Nuclearele” alegerilor prezidențiale

http://www.romanialibera.ro/politica/politica-alegeri-prezidentiale/%E2%80%9Enuclearele–alegerilor-prezidentiale-355503

Dacă această campanie electorale a fost lipsită în totalitate de dezbateri publice dintre candidaţii la prezidenţiale, în alţi ani astfel de confruntări au reprezentat deliciul alegătorilor. Vă prezentăm câteva din cele mai importante confruntări prezidenţiale.

România, devenită republică în urma loviturii de stat comuniste din 30 decembrie 1947, și-a avut primul președinte în persoana lui Nicolae Ceaușescu. Acesta a inventat pentru sine funcția de președinte al Republicii Socialiste România, pe care a ocupat-o din aprilie 1974, după ce din 1965 devenise șeful de facto a statului, prin alegerea în funcția de secretar general (aceasta era denumirea funcției supreme) al Partidului Muncitoresc Român (devenit ulterior Partidul Comunist Român – PCR) și președinte al Consiliului de Miniștrii (denumirea executivului din epocă) în 1967. Cuvântul de ordine al simulacrului electoral din perioada comunistă era unanimitatea. Primele alegeri sub semnul pluralismului au avut loc după evenimentele din 1989, în mai 1990. Românii, însă, nu erau deprinși cu democrația, cu alegerile libere sau cu pluralismul, astfel încât dezbaterile electorale au fost destul de plictisitoare, iar rezultatul – previzibil: Ion Iliescu a câștigat scrutinul din Duminica Orbului cu peste 85 de procente.

1990 – Ce este democrația

A existat o dezbatere electorală între Ion Iliescu, susținut de Frontul Salvării Naționale (FSN), inițial organizația politică ce a înlocuit PCR, transformată ulterior în partid politic, Radu Câmpeanu, din partea Partidului Național Liberal (PNL) și Ion Rațiu, candidat al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD). Singurul moment notabil al emisiunii electorale cu cei trei a fost definiția dată de Ion Rațiu democrației: „voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”.

1992 – Consolidarea „opoziției”

Mult mai animată a fost campania pentru alegerile din 1992. Opoziția față de regimul Iliescu se coagulase într-o alianță numită Convenția Democrată Română,care includea PNȚCD, PNL și diversele sale aripi, Partidul Social-Democrat Român (PSDR), condus de Sergiu Cunescu și o mulțime de alte partide mai mici și asociații civice din Forumul Democratic Antitotalitar. FSN se transformase în Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN), în timp ce în FSN rămăseseră apropiații fostului premier Petre Roman, iar formațiunea se va numi ulterior Partidul Democrat (PD).

Ion Iliescu și Emil Constantinescu au intrat în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, devansându-i pe Gheorghe Funar (PUNR), Caius Traian Dragomir (FSN), Ion Mânzatu (Partidul Republican) și pe independentul Mircea Druc, fost premier în Republica Moldova. Iliescu a câștigat atunci cu 61,43%.

1996 – „Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?

Cel mai mare număr de candidați s-au înregistrat la alegerile din 1996 – nu mai puțin de 16. În afară de Iliescu și Constantinescu au mai participat: Petre Roman (Uniunea Social-Democrată, formată din FSN și PSDR), Gyorgy Frunda (Uniunea Democrată a Maghiarilor din România – UDMR), Corneliu Vadim Tudor (Partidul România Mare – PRM), Gheorghe Funar (Partidul Unității Naționale Române – PUNR), Tudor Mohora (Partidul Socialist – PS), Nicolae Manolescu (Alianța Națională Liberală, formată din Partidul Alianței Civice și PL ’93), Adrian Păunescu(Partidul Socialist al Muncii – PSM), Ioan Pop de Popa (Uniunea Națională de Centru – UNC), George Muntean (Partidul Pensionarilor din România – PPR), Radu Câmpeanu (Alianța Național Liberal Ecologistă – ANLE), Nuțu Anghelina (un diacon ortodox din Bacău, în prezent mediator și motociclist, ca independent), Constantin Mudava (un bioenergoterapeut absolvent de Fizică Atomică, tot ca independent), Constantin Niculescu (ajuns ulterior la PSD) și Nicolae Militaru (general, acuzat că a fost agent al spionajului rusesc).

În momentul în care i s-a oferit ocazia de a-i adresa o întrebare președintelui în funcție și contracandidatului său Ion Iliescu, candidatul CDR Emil Constantinescu, după o pauză destul de lungă, pentru a potența retoric ceea ce avea să urmeze, a aruncat bomba: „Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?”.

Candidatul PDSR a încercat să evite un răspuns direct și tranșant, vorbind despre faptul că a fost crscut într-o familie evlavioasă și că a interiorizat valorile morale creștine, și că în ciuda faptului că gândirea sa a mai cunoscut modificări, este mai creștin decât cei care clamează acest fapt în public. Emil Constantinescu a contraatacat amintindu-i lui Ion Iliescu că a declarat că este liber-cugetător și întrebându-l când a mințit. A urmat o dispută cu privire la înțelesul sintagmei „liber-cugetător”, Emil Contantinescu susținând că nu poți să fii în același timp creștin și liber-cugetător iar Ion Iliescu arătând că el de fapt se referea la respectul față de ideile diferite. (episodul se găsește la 1:31:56 în înregistrarea de mai jos)

Disputa a fost oprită de moderatorul Octavian Andronic și, ulterior, s-a speculat mult asupra efectelor acestui episod asupra alegerilor prezidențiale, câștigate în turul al doilea, cu 54,41%, de Emil Constantinescu. Cei doi președinți s-au împăcat, cu timpul, uniți de ostilitatea față de actualul șef al statului, Traian Băsescu.

2000 – Disoluția „opoziției” ajunse la putere

În 2000 au fost 12 candidați. Alegerile s-au desfășurat în contextul unor mari tensiuni sociale, al căror punct culminant l-a constituit mineriada din 1999. Înfruntarea a stat sub semnul disoluției CDR și al anunțului făcut de președintele Constantinescu, cel care spunea că a fost învins de sistem și că nu va candida pentru un nou mandat. Nu au existat dezbateri memorabile, Ion Iliescu, revenit în postura de candidat pentru Cotroceni fiind considerat favorit de aproape toată lumea.

Dezastrul coaliției aflate la guvernare din 1996 a fost accentuat de faptul ca au intrat în alegeri cu nu mai puțin de 5 candidați: Theodor Stolojan (PNL), Mugur Isărescu (CDR), Gyorgy Frunda (UDMR), Petre Roman (PD) și Niculae Cerveni (PLDR). Astfel că în turul al doilea au intrat Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor, iar înfruntarea a fost câștigată de primul, inclusiv cu voturile dreptei, terifiată de perspectiva unui președinte extremist precum Vadim Tudor.

2004 – Un prinț din Balcani îndrăgind vânătoarea

Alegerile din 2004 au fost, din nou, extrem de polarizate, cu două blocuri politice majore – PSD alături de sateliți și Alianța Dreptate și Adevăr (DA), formată din PNL și PD. Marea bătălie prezidențială s-a dat între premierul PSD Adrian Năstase și primarul Capitalei, Traian Băsescu, ajuns candidat al Alianței DA după retragerea cu lacrimi a lui Theodor Stolojan, fost premier.

Era epoca în care presa fusese aproape în întregime încălecată de putere, dar scandalurile și acuzațiile de corupție la adresa premierului Năstase – între timp trimis de două ori la pușcărie de judecători – erau din ce în ce mai greu de ascuns. Perioada armaghedoanelor, a stenogramelor din ședințele PSD, a acuzațiilor din partea opoziției.

Celebra confruntare dintre Adrian Năstase și Traian Băsescu a fost moderată de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, director al cotidianului Adevărul în acel moment. CTP a fost și autorul unuia dintre cele mai de impact atacuri într-o confruntare electorală. El l-a întrebat pe „întâiul vânător al țării”, Adrian Năstase, ce plăcere simte atunci când ucide un animal, iar premierul a promis că, dacă va fi ales președinte, va renunța la această pasiune.

Discuția venea în contextul scandalului generat de un accident la vânătoare care l-a avut ca victimă pe Ilie Sârbu, socrul actualului premier și candidat PSD la prezidențiale. Ministrul Agriculturii din acel moment, Ilie Sârbu, care a fost rănit în zona inghinală, se afla la acea partidă de vânătoare împreună cu șeful său de la Guvern, Adrian Năstase.

2004 – Doi comuniști și niște țepe

Campania electorală a fost una dintre cele mai murdare din istoria României. Au circulat tot felul de pliante cu atacuri suburbane sau de-a dreptul pornografice la adresa celor doi candidați. Însă cele mai savurate au fost atacurile directe.

Băsescu: „Marea problemă pe care noi doi o avem e nu numai că am fost amândoi membri de partid … ăsta era statul atunci. Drama este că nu avem voie să rămânem tot cu mentalitatea aia și după 15 ani după ce nu mai există comunism. Iar tu mă convingi în fiecare zi că nu ești capabil să înțelegi că instituțiile astea trebuie să funcționeze singure.”

Măi, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns pana la urmă să aleagă între doi comuniști?

De fapt, Traian Băsescu îl acuza pe Adrian Năstase de influențarea justiției și de blocarea unor mari scandaluri de corupție. El a lansat atunci și o zicere precum „Ne întâlnim la ţepe, în Piaţa Victoriei!”, o aluzie pe care a explicat-o mai târziu arătând că zecile de condamnări în dosare de mare corupție sunt, de fapt, țepele de care vorbea.

2004 – Adriane nici nu știi, cât de mic începi să fii

Zicerea din titlu a fost propoziția cu care Traian Băsescu și-a început campania electorală din 2004. Era un fel de autoîncurajare a unui candidat considerat, cel puțin în momentul întrării în cursa pentru Cotroceni, lipsit de șanse reale.

Demnă de a fi consemnată este și o discuție la Balul Academiei Cațavencu:

T. Băsescu: Eu n-o sa fiu un președinte bun pentru tine, Adriane.

A. Năstase: Tu n-o să fii un președinte bun nici pentru români. Îți urez să fii un primar bun pentru bucureșteni.

2009 – Pixelul albastru

Alegerile din 2009 i-au avut ca protagoniști pe președintele în funcție, Traian Băsescu și pe candidatul PSD Mircea Geoană. Principala temă electorală a lui Traian Băsescu a fost lupta cu mogulii cei răi, proprietari de trusturi de presă și oameni cu conexiuni sau influență în politică, afaceri și servicii secrete: Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu și Dinu Patriciu. Dan Voiculescu își ispășește, în prezent, pedeapsa de 10 ani de închisoare în dosarul privatizării ICA, Sorin Ovidiu vântu este tot la închisoare, după ce a fost condamnat în mai multe dosare, iar Dinu Patriciu a murit în urmă cu câteva luni, astfel că procesul împotriva sa a fost oprit, însă în scandalul manipulării pieței de capital judecătorii l-au trimis la închisoare pe prietenul său Sorin Roșca Stănescu, fost ziarist și senator PNL.

Din partea lui Dinu Patriciu a venit cel dintâi și cel mai dur atac la adresa lui Traian Băsescu, pus în scenă la televiziunea lui SOV, în timp ce președintele se afla la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu (în prezent la Antena 3). La un moment dat, spre sfârșitul emisiunii, moderatorul i-a prezentat lui Băsescu o înregistrare din care reieșea că ar fi lovit un copil, în timpul campaniei din 2004. Informația a fost asumată de Dinu Patriciu, care a susținut că a fost martor ocular la incident. Ulterior, s-a vorbit mult despre autenticitatea casetei video, despre care se știe doar că nu a fost prezentată în formă brută, nu și dacă sunt adevărate speculațiile privind manipularea intenționată a imaginilor.

Surprins de imagini, reacția președintelui în funcție a fost cel puțin neconvingătoare. El a întrebat dacă a făcut sau a spus ceva copilul respectiv, admițând implicit că incidentul ar putea să fie real. Ulterior, Traian Băsescu a afirmat că nu a lovit niciodată vreun copil. A existat și un proces cu privire la autenticitatea casetei video, câștigat definitiv de Traian Băsescu.

Instanța l-a obligat pe Dinu Patriciu, în solidar cu societatea editoare a cotidianului Gardianul, la plata unor daune de câte 50 de bani și la publicarea unei dezmințiri în presă. Legată de acest incident este și una dintre zicerile celebre ale lui Băsescu, „să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!”.

2009 – „Levantul” citit vreme de 5 ani

Înainte de primul tur de scrutin a existat o dezbatere între Traian Băsescu și Crin Antonescu la Cluj. Pe lângă atacurile reciproce, a existat un moment penibl pentru Traian Băsescu, atunci când a fost întrebat de moderator care a fost ultima carte citită. Președintele în funcție a numit poemul „Levantul”, scris de Mircea Cărtărescu, carte numită de Traian Băsescu și în urmă cu cinci ani ca răspuns la o întrebare similară.

2009 – SPA-ul de la S.O. Vântu

Dacă Traian Băsescu părea că va pierde, mai ales în urma scandalului legat de lovirea copilului, lucrurile s-au echilibrat cu ocazia dezbaterii televizate cu Mircea Geoană. Folosind o informație publicată de Academia Cațavencu – parte a trustului media deținut de SOV, a cărui echipă redacțională s-a și spart în urma acestui incident, cei responsabili de publicarea materialului respectiv fondând apoi revista Kamikaze – Traian Băsescu l-a întrebat pe contracandidatul său ce a căutat acasă la Sorin Ovidiu Vântu cu o seară înainte.

Întrebarea venea în contextul în care statul român făcea eforturi pentru extrădarea lui Nicolae Popa, un apropiat al lui SOV, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul prăbușirii Fondului Național de Investiții (FNI). Mircea Geoană, care cel mai probabil nu își informase echipa de campanie cu privire la această vizită, a fost luat complet pe nepregătite. Tema a fost introdusă pe ocolite de Băsescu, amintind diverse ocazii în care Geoană nu i-ar fi răspuns șefului statului la telefon întrucât se afla în Deltă cu Sorin Ovidiu Vântu. A bâiguit un răspuns, a încercat să chestioneze sursa informației, a sugerat că Băsescu ar fi băut whisky cu Vântu, a întrebat cine este Nicolae Popa.

Dar foarte multă lume a considerat că Mircea Geoană a pierdut alegerile din cauza acestui episod, mai ales având în vedere numărul mare de români care și-au pierdut economiile la FNI. Mircea Geoană, care inițial a negat că ar fi fost în vizită la SOV, a afirmat apoi că a fost sfătuit să mintă de actualul candidat PSD la președinție, Victor Ponta, atunci șeful său de campanie. El a explicat ulterior că ar fi aflat că echipa lui Traian Băsescu ar fi primit deja întrebările de la moderatorul dezbaterii, Robert Turcescu, pe atunci în trustul Realitatea și că ar fi mers să afle de la patronul grupului dacă este sau nu adevărat.

2014 – „Nucleara” – Ponta, ofițer acoperit